Martisoarele sunt strans legate de vechea tradita romaneasca: ele nu se intalnesc decat la romani si la unele populatii invecinate, care l-au preluat de la acestia. Obiceiul este cu mult anterior crestinismului, stand in legatura cu scenariul ritual al anului nou agrar, celebrat primavara.

Martisorul, denumit si "funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului, adunate într-un snur bicolor", face parte din talismanele daruite de 1 Martie. Rosul, dat de foc, sange si soare, este atribuit vitalitatii femeii, iar albul, conferit de limpezimea apelor, este specific întelepciunii barbatului. Astfel, snurul martisorului a ramas pana în zilele noastre ca simbol al sexelor.

Folcloristul Simion Florea Marian relateaza în cartea "Sarbatorile la români" ca în unele zone ale tarii exista obiceiul ca parintii sa lege la 1 martie copiilor lor o moneda de argint sau de aur la gat sau la mana pentru a le purta noroc în cursul anului si pentru a fi sanatosi. Copiii purtau martisorul 12 zile iar apoi îl legau de ramura unui pom tanar. Daca în acel an pomului îi mergea bine însemna ca si copilului îi va merge bine în viata.

Simion Florea Marian scrie ca martisorul serveste celor ce-l poarta "ca un fel de amuleta", dar cine doreste ca acesta sa aiba efectul dorit "trebuie sa-l poarte cu demnitate". In vechime, martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lana colorata, alba si neagra sau alba si albastra si era daruit în prima zi din luna lui martie, perioada a echinoctiului de primavara, cînd aparea pe cer Luna Noua. Obiceiul martisorului semnifica ritualul de înnoire a anului, a sosirii primaverii.

Puteti cumpara chiar acum martisoare de aici!